Subsemnatul Popescu Dragoş, domiciliat pe acest blog de numai câteva luni, născut social-mediatic acu’ vreo 3 ani pe LinkedIn, cu studii medii de Facebook şi Twitter (ultimul la fără frecvenţă, fără diplomă de absolvire), după ce-am prididit de numărat laicuri şi unici (nu mi-a luat mult!) şi ulterior analytics-urilor şi învăţămintelor de rigoare, mă comit, pentru anul viitor, la următoarele:

– voi păstra cu sfinţenie ziua de Joi drept zi de scriitură; de fapt, Joia va fi zi de publicătură, scriitura o voi face mai din timp, nu pe ultima sută de metri, ca în vremea din urmă;

– voi căuta cu lumânarea, minţişoara şi/sau brauseru’ teme de largă respiraţie de bizniz autohton şi internaţional, şi le voi deşănţa pe maxim două pagini A4, format .doc, cu margine la un inci, folosind fondul de cuvinte acumulat prin lectura seriei „Jules Verne” (varianta originală), a colecţiei „Enigma” şi a cărţii de căpătâi „Semiconductorii – depuneri planar-epitaxiale în tehnologie multistrat, vol.I”;

– voi susţine în continuare, cu modestele mele mijloace (pilde, povestioare şi hlizine), superproducţia TV SahiaFilm „Cariera profesională – Drumul spre propăşirea tinerei generaţii”, deşi, susţine un laicautor, noi ăştia care am auzit de Vasilica Tastaman n-ar trebui sa-i dăm sfaturi (ei, generaţiei);

– voi continua să propovăduiesc bunele obiceiuri şi practici strămoşeşti în vederea angajării, dar promit să nu le mai grupez în calupuri de câte 40, ca să nu mai trezesc semne de întrebare în număr par;

– voi citi cu atenţie toate cv-urile primite (chiar şi pe cele trimise seara târziu), macar ca să-mi actualizez folderul „Hot!”;

– voi continua seria de videoclipuri despre Interviul de Recrutare, dar nu o vom filma din faţă pe domnişoara Haşer decât dacă numărul solicitărilor exprese în acest sens va depăşi anul naşterii sale (după calendarul Gregorian);

– voi evita utilizarea termenilor „HR”, „haşer”, „haşerist” şi, mai ales, „haşeristă” cu o conotaţie peiorativă;

– mă voi lega cu foc şi pară de Ciupel, Ionel sau Marcel şi de toţi cei care-mi vor zgândări bunul simţ de business cu prostioare de import sau autohtone;

– voi zice mai departe despre bani deghizaţi în mălai, leaderi deghizaţi în şefi sau programe de training deghizate în microscoape;

– deşi am văzut că se poartă, voi rezista tentaţiei de a aborda teme triviale sau irelevante precum „Topul uscătoarelor de mâini din toaletele clădirilor de business bucureştene” (cu siguranţă locul I e adjudecat de uscatorul de la parter, din Wilbrook Center; pe cine-a trecut pudriera sau lavaliera la „Business Days” ştie ce spun);

– voi urmări cu interes blogurile prietenilor, dar voi căsca o geană în infraroşu şi pe blogurile ăle grele, să văd ce reclame se mai poartă şi ce lungime de articol mai e la modă (sunt zvonuri că s-ar trece de la 6 la 8 rânduri, dar tot tras la maşină, nu croşetat);

– voi lăsa în continuare Facebook-ul deschis chiar şi atunci când voi fi plecat din birou, cu riscul de a-mi atrage noi şi proaspete înjurături de la colega din Franţa care mă chat-uieşte că mi-a văzut punctul verde;

– voi ignora în continuare cererile de conectare (LI) sau prietenie (FB) de la entităţi fără poză, nume şi prenume, de la căţei, pisici, maimuţoi, bebeluşi, sereleuri, sigle, steaguri, ochelari de soare, borcane de şerbet, asociaţii sau bărci cu motor. Puţinele excepţii, în trecut, le-am făcut exclusiv pentru prieteni / cunoscuţi, care n-au scăpat ulterior de gura mea să-şi pună o poză decentă;

– voi evita cu îndărătnicie să postez poze cu farfurii sau castroane cu mâncare (chiar dacă sunt frumos ornate) şi să onorez invitaţii de FarmVille (sau alte Ville-uri);

– voi face cel puţin alte două lucruri de care n-am vorbit aici şi de care nici n-am să pomenesc decât dacă o să-mi iasă.

Aşa să-mi ajute următorii:
UPC, Orange, HP, Samsung, Microsoft (sunt încă rezistent la mere!), Google, Facebook, Twitter, LinkedIn, dl. Barack Hussein Obama, d-na Angelas Merkozi, FMI, BEI, BERD, BNR, BNS-Cartel Alfa, Asociaţiile patronale din industria cărnii, berii şi gumei de mestecat, primarul meu proaspăt decorat Onţanu, cu toţi şefii, prietenii şi duşmanii lui, toţi cei pomeniţi în articolul de-acum două săptămâni şi, cei din urmă şi cei dintâi, cititorii şi lăicuitorii mei (adică tu!)

Ne revedem în prima joi după bobotează (fireşte, tot după calendarul Gregorian)
Până atunci, un Crăciun de poveste şi un 2012 plin, viu şi inspirat!