M-am săturat ca de mere acre, bătute şi viermănoase de sintagma „Profilul Candidatului Ideal”. Care candidat ideal va fi, desigur, convertit în angajatul ideal. Care angajat ideal să ducă, fireşte, firma pe noi culmi de turnover şi profitabilitate prin efortul său, conjugat cu al colegilor la fel de ideali ca el.
Mişcă-ti puţin fundul din biroul ăla cu jaluzele şi ieşi în open space. Sau ridică-ţi puţin capul din cubical-ul ăla verde, albastru sau mov (alte nuanţe n-am văzut) şi uită-te în jur. Îl vezi? Pe el, pe angajatul ideal, fost candidat ideal. Nu-l vezi! Stă ciucit cu nasu’n monitor? Ia uită-te mai bine, acolo, în partea dreaptă! Îl vezi? Nu-l vezi! Îl vezi pe Alex. Nu, nu ăla de la Vodafone, deşi a lucrat, la rândul lui, pe vremuri, în telecomunicaţii. De-aia l-ai şi angajat, că avea cv impresionant, numai joburi sonore în multinaţionale. E de doi ani în companie, şi se simte! Treaba se face mult mai temeinic şi mai organizat. S-a triplat numărul de şedinţe – zilnice, săptămânale, lunare, intermediare, de bilanţ, de prezentare, de „briefing”, de „debriefing”, de „kick off”, de „wrap up”, speciale, ocazionale, formale, informale – şi s-a cvintuplat, corespunzător, şi durata medie pe şedinţă. Normal, subiectele trebuiesc dezbătute în cele mai mici detalii, iar dacă cineva (oricine, chiar şi tu, şeful lui) încearcă să accelereze vreun pic discuţiile, Alex intervine scărpinându-şi doct barba stufoasă cu o mică, ultimă remarcă / întrebare / observaţie ce nu suportă amânare. De regulă e vorba de câte un amănunt esenţial, precum mufa de la alimentatorul de rezervă de la laptop sau lipsa de markere verzi şi albastre din cealaltă sală de şedinţe, aşa că lucrurile trebuiesc lămurite pe loc, fără echivoc, să răsară busuioc!
Tot de la venirea lui Alex a crescut semnificativ şi media de documente generate pe cap de angajat. În acelaşi spirit de temeinicie, dacă-i ceri un raport, un studiu sau un memo până mâine dimineaţă îţi livrează şase. Până mâine seară. Intitulate astfel: Raport; Raport Revizuit; Raport Revizuit Varianta 2; Raport Revizuit Varianta 2 bis (mici corecturi); Raport – Varianta Finală; Notă privind Raport – Varianta Finală. Toate furnizate împreună cu comentarii verbale minuţioase, oricum prea târziu pentru a mai putea servi la luarea unei decizii.
Mai bine lasă-l în pace pe Alex, că-i preocupat cu un nou tip de raport – Varianta Prefinală. Uită-te mai atent, poate-l găseşti pe El, pe angajatul ideal. E în concediu? Vezi-ţi de treabă! Ce, vrei să se dărâme firma fără el? Ia vezi acolo, ăla care se strecoară pe lângă perete. Nu-i el? Da’ cine e? E Vasile. Băiat bun. Figură cumsecade. Parcă i-ar scrie „Trust Me!” pe frunte şi pe reverul sacoului în carouri. De-aia l-ai şi angajat, printre primii, acum cinci ani. La scurt timp, tu şi colegii tăi l-aţi poreclit „seamless” pentru că niciodată nu-i simţi prezenţa. Îţi dai totuşi seama că a trecut pe acolo când descoperi greşelile pe care le lasă-n urmă. Greşeli pe care tot tu şi colegii tăi trebuie să le remediaţi, cu preţul multor ore suplimentare neplătite. Şi a multor nervi. Odată aţi încercat să vi-i descărcaţi desenând pe tabla din sala de şedinţe un grafic pe care l-aţi numit „Vasilmetru”. Alex s-a ocupat de markere şi de gradarea unităţilor de măsură, dar aţi abandonat repede ideea, că aţi fi ieşit repede prin tavan. Şi ce rost avea să pui la suflet? Doar omu’ era bun de pus la rană. Ţii minte când te ajuta să conduci pe serpentine şi să vorbeşti la mobil fără handsfree, schimbându-ţi vitezele de pe scaunul din dreapta, sincron cu stângul tău de pe ambreiaj? Ai crezut că vrea să ţi se bage pe sub piele, da’ nu voia decât să te ajute. Ce folos că erau alte serpentine, fiindcă citise greşit harta.
Lasă-l şi pe Vasile-n pace şi intră-napoi în birou. Ce, te scarpini la ceafă? Păi ce, te-am pus eu să cauţi „Candidatul Ideal”? Aveai nevoie de un om care să-ţi sape un şanţ de la A la B. L-ai vrut musai pe ăla cu cel mai bun cv? Te-ai pricopsit cu unu’ care-ţi ară toată curtea! L-ai căutat pe cel mai de încredere? L-ai găsit, şi-ţi face un parapet de la C la D.
Ştiu, e greu să mai dai acum înapoi. Aţi apucat să faceţi revelioane împreună, iar copiii merg la aceeaşi şcoală. Ţi-ar bate obrazul dacă le-ai face neplăceri. Şi, pân’ la urmă, ceva-ceva tot or face şi ei, nu? Măcar ai grija, data viitoare renunţă la Candidatul Ideal. Caută doar Candidatul Potrivit!
Sursa foto: http://healthcarespec.com/
This comment has been removed by the author.
Salutare! Intradevar interesant articol, sunt de parere caci acest candidat ideal nu exista ci candidat potrivit. Procesele de recrutare in ziua de azi, banda rulanta nu sunt unele foarte bune chiar si cei care recruteaza uneori nu inteleg ce anume implica unele joburi. Ei isi fac doar treaba in aceea compania( multinationale de talie mare, mica, mare) fac mizerie si cand pleaca mai trec la CV un nume pompos.Acel candidat "ideal" dupa parerea mea este acela care se incadreaza acelor cerinte ale jobului respectiv, candidat pe care o persoana care il recruteaza il simte.
Frumoase articole,