Pe la mijlocul anilor ’90 am citit pentru prima dată într-un ziar un anunţ de genul: „Afacere la cheie. Câştiguri garantate. Experienţa nu este necesară”. Pentru ca n-aveam nici afacere, nici câştiguri şi nici experienţă, am sunat. Mi-a răspuns o doamnă care, rugată să-mi explice despre ce este vorba, mi-a zugrăvit rapid leopardul MLM-ist: „Managementşi marketing. Cam fifty/fifty” Am notat performanţa interlocutoarei de a construi un răspuns din trei cuvinte englezeşti – ce-i drept, ultimul de două ori – şi m-am aplecat puţin asupra primelor două. Când m-am ridicat am descoperit că nu era nevoie. Erau peste tot! Presa le afişa în titluri cu litere de-o şchioapă dar şi mărunt, în anunţuri de mica publicitate. La serviciu, în parc, în tramvai sau în metrou, oamenii le întrebuinţau, indiferent de context, încercând să demonstreze astfel, lor înşile şi celorlalţi, că s-au despărţit de trecut. Edituri proaspăt înfiinţate aveau succes garantat cu cărţi ce le includeau în titlu. La radio, dar mai ales la televizor, crainicii îşi depărtau colţurile gurilor încercând să redea o pronunţie cât mai autentică celor două cuvinte.

Primul, mai ales, făcea furori la vârful ierarhiilor mai vechi sau mai recente. Directorii s-au transformat peste noapte în manageri, datoriile crescânde ale companiilor de stat au fost puse pe seama managementului defectuos iar desuetele „a gestiona”, „a administra” şi „a conduce” au facut rapid loc stâlcitorului de limbă „a menegiui”. Desigur, transformarea era doar una de suprafaţă, nu de profunzime. O stângace cosmetizare de limbaj, care a deschis mai apoi calea pentru alte câteva denumiri „hot” pentru vârfurile autohtone: CEO, P-DG, Chairman, etc.

După vreo zece ani, în care substantivul „management” şi-a făcut loc cu pieptul bombat în DEX-ul academiei şi chiar în programa şcolară de gimnaziu iar lumea s-a prins că managere tot un fel de şef, dar mai dibaci şi mai pus pe treabă (nu întâmplător a intrat mai întâi în mediul privat), termenul s-a fumat. Tobă de „Planning, Organizing, Staffing, Directing, Controlling”, cu o titulatură care nu mai impresiona pe nimeni, deja experimentaţii managerişi-au dorit ceva nou.

Şi ruga le-a fost ascultată.

După ce s-au plictisit de făcut bani din „Managementşi marketing. Cam fifty/fifty”, autodidacţi americani care înţeleg bine nevoia vulgului de „Cool” şi „Hot” le-au întins o mână de ajutor peste ocean (via internet, vezi site-urile alea interminabile cu oferte speciale la fiecare paragraf) şi le-au vândut (literalmente!) un pont: „Bă, nu-i suficient că sunteţi manageri, acuma trebuie să vă faceţi leaderi! Ia marcaţi voi banu’ şi descărcaţi audiobook-ul ăsta cu incantaţii, şi dacă sunteţi cuminţi vin la voi şi vă ţin o predică şi vă pun să mergeţi pe cărbuni încinşi, să vedeţi ce leaderi scot din voi!”

Şi pentru a-şi lărgi publicul-ţintă, au bătut monedă – sau bancnotă – pe ideea că nu-i doar o treabă pentru manageri şi că un leader zace în fiecare dintre noi. Docil şi poros ca un burete, publicul-ţintă s-a executat şi a îmbrăţişat / cumpărat ideea. Leadership a devenit noul cuvânt la modă. A ajuns repede la radio şi la televizor, a urcat în tramvai şi a coborât în metrou, s-a lipit pe uşile sălilor de conferinţe, s-a reortografiat „liderşip” ca să sune mai autohton, în fine, a făcut tot ce-a putut ca să-i mângâie – de regulă contra cost – pe cei ce n-au putut, n-au ştiut sau nu s-au nimerit să fie manageri. Inclusiv, şi ăsta e lucrul cel mai grav, să se pună în antiteză cu predecesorul său. Adică managerul e prost, leaderul e bun. Managementule slab, leadershipul e tare!

Nimic mai toxic! Cei ce-au avut curiozitatea şi înţelepciunea să treacă dincolo de suprafaţa poleită au aflat că leadershipul este (din multiplele definiţii alternative, aleg una ce mi se pare mai concisă) un proces de influenţare – în sens pozitiv – a unui grup, în vederea îndeplinirii unui obiectiv comun. Şi nu numai că nu este supărat pe management, dar reprezintă, alături de comunicare, motivare şi supervizare, o componentă importantă a uneia dintre funcţiile manageriale, cea de conducere („Directing”)

Aşa că, dacă te prind savurând filmuleţe sau prelegeri cu titlul „Management versus Leadership” sau dacă-ţi faci un titlu de glorie clamând că tu nu eşti manager, ci eşti leader, mai că-mi vine să-ţi trag o sfătoasă palmă peste ceafă.

Dacă ai curaj să te prezinţi pe 3 octombrie la Conferinţa 2 de la Iaşi Business Days, am să ţi-o trag acolo!

Sursa foto: http://www.managementstudyguide.com/