Mi-am petrecut multe dintre serile adolescentei pe bancile din curtea scolii. Dupa epuizante partide de baschet, intrerupte doar de lasarea intunericului, stateam acolo cu prietenii mei, pana la ore tarzii, prinsi in discutii interminabile pe varii subiecte.

Intr-una dintre seri, Sorina, una din membrele de baza ale gastii noastre vine insotita de Pavla, o tanara si atragatoare poloneza, componenta a lotului de handbal al unui club sportiv din tara ei, venita la noi cu prilejul unui campionat scolar inter-tari. Se fac prezentari pline de zambete si de onomatopee. Fireste, Pavla nu vorbea romaneste. Vorbea insa engleza. Si pentru ca, pe vremea aceea, eram singurul din grup care stia in engleza si alte cuvinte decat „dolar” si „ai lov iu”, am monopolizat repede discutia. Apoi, pentru ca, desi cu aproape un cap mai inalta decat mine, corespundea parametrilor tehnico-tactici ce defineau idealul meu adolescentin de femeie, am simtit nevoia sa capitalizez acest avantaj lingvistic si am invitat-o la o plimbare prin oras. Pavla a acceptat si am pornit, prinsi in conversatie, catre centru.

La un moment dat, drumul nostru intersecteaza un segment intunecos de bulevard aflat in reconstructie. Usor tematoare, sau poate neobisnuita cu intunericul romanesc, Pavla ma apuca de brat si ma intreaba in soapta: „Are there any bad guys around here?”. Ma opresc, ma uit in jur, apoi ma uit la ea. Inalta. Atletica. Handbalista. In fine, pricep unde bate si-i raspund, linistitor: „Anyway, I’m a very good sprinter!”

Raspunsul asta neinspirat m-a urmarit multa vreme dupa aceea. De fapt, inca ma mai urmareste. Si nu doar pentru ca a marcat esecul intalnirii mele cu exotica Pavla, ci pentru ca l-am asimilat drept chintesenta unei abordari egocentrice ce duce, de regula, la insucces.

As extrapola acest exemplu, si toate invatamintele pe care eu le-am tras, la acel exercitiu de vanzare si persuasiune pe care il parcurgem, fiecare, de cateva ori in viata: gasirea unui job. Primim, la interviurile de recrutare prin care trecem, o sumedenie de intrebari formulate explicit. Sunt insa unele la care, desi neformulate, angajatorul asteapta de fiecare data un raspuns. Iar prima dintre ele, si cea mai importanta in opinia mea, este aceea menita sa ne seteze perspectiva: „What’s in it for me?”, adica „Ce am eu de castigat daca te angajez pe tine?”

La fel cum Pavla era, desigur, interesata de gradul de protectie pe care i l-as fi putut oferi in caz de nevoie, in acele circumstante, si nu de abilitatea mea de a ma descurca pe cont propriu, un angajator este mai putin interesat de calitatile tale, enumerate, sau de motivele tale personale pentru a-ti apropria jobul propus, ci mai degraba va dori sa inteleaga care vor fi beneficiile sale daca te va angaja. Ajuta-l, prin prestatia ta la interviu, sa gaseasca raspunsul la aceasta intrebare, si vei fi parcurs o etapa importanta in drumul catre jobul dorit. Voi imparti aceasta etapa in trei pasi simpli:

1. Evalueaza cat poti de riguros nevoile angajatorului. Asta implica, intr-adevar, un mic „research” care-ti va consuma niste timp si energie, dar ambele vor fi bine investite. Pleaca mereu de la premiza ca fiecare post pe care un angajator il scoate la concurs corespunde unor nevoi de business pe care el vrea sa si le satisfaca. Unele sunt evidente, altele mai putin. Foloseste internetul, prietenii, reteaua de contacte pentru a le identifica.

2. Analizeaza compatibilitatea dintre aceste nevoi si calitatile, aptitudinile si experienta ta. Vezi cat de mult „se pupa”. Pastreaza in minte aceste paralele. Ele vor constitui scheletul raspunsurilor tale. Te rog doar sa fii sincer si cat mai realist.

3. Construieste-ti raspunsurile la fiecare intrebare pe care o vei primi la interviu pornind de la aceste paralele. Foloseste exemple de situatii similare si povesti de succes de la joburile anterioare. Transpune-te in pielea angajatorului si da raspunsurile din aceasta perspectiva. Fii elocvent, „picteaza” cu cuvinte. Daca tabloul zugravit de tine corespunde unei situatii reale din afacerea lui, iar tu apari in imagine drept cel care rezolva problemele, ii vei da toate motivele sa-si doreasca sa transpuna tabloul in realitate.

Gasesti aici un mic curs practic de „pictura cu cuvinte”. E primul episod dintr-un mini-serial ce sper sa-ti vina-n ajutor pe drumul catre un nou job. Daca ai intrebari sau comentarii, da-mi de stire. Succes la interviu!