Selecta si Insurgentu sunt rude pe departe. Parintii lor, gestionari convertiti in patroni de restaurant, sau nomenclaturisti convertiti in biznizmeni, au pierdut ceva in procesul de conversie. Si, dornici sa-si recupereze pierderea, si-au invatat copiii doar de bine. Le-au luat papusa Barbie si Playstation („Sa nu le dai la alti copii, ca ti le strica!”), mobil cu cristale Svarovski („Sa moara fata lu dom’ general”), si mai apoi, ca sa ia bacul, ei Gucci, lui Yamaha. Si le-au bagat bine in cap, prin tot acest lung si costisitor proces educational („Ce nu facem pentru copilul nostru!”) ca nu mai e nimeni ca ei. Si, silitori, Selecta si Insurgentu au inteles.

Selecta a crescut mare si mofturoasa. E o adevarata „muñequita de porcelana”. Nimic n-o poate atinge. Nimeni nu-i poate ajunge la nas. Are intotdeauna dreptate. E perfecta si le stie pe toate. Toti ceilalti sunt „niste badarani superficiali si primitivi, draga!”

Insurgentu, in schimb, e teribilist si razvratit. Nimic din jurul lui nu e-n regula. Nici pietonii si soferii care-i incurca slalomurile pe bulevard, nici fufele care-l fac de bani, nici partenerul de afaceri al lui ta’su care vrea musai sa plateasca TVA-ul, nici TVA-ul insusi, cu cine l-o fi inventat.

Intr-un univers paralel, in care Selecta si Insurgentu vor fi decis sa-si construiasca o cariera (paralel rau, asa-i?), i-as fi avut pe amandoi studenti la curs (da Doamne, separat!). Fara sa se cunoasca, s-ar fi asezat strategic, in randul doi, la trei locuri distanta. Stand ca pe arcuri, gata sa fructifice prima ocazie de a demonstra cat sunt de speciali. Si-ar fi luat cate un panou cu led-uri si le-ar fi afisat, semet si virtual, deasupra capului. Pe al Selectei ar fi scris: „Daca as fi in locul tau, as fi de 10 ori mai buna!” iar pe-al lui Insurgentu: „Orice ai spune, e gresit din start!”.

As fi inceput cu uzualul „tur de pista” in care participantii se prezinta si-si fac cunoscute asteptarile de la curs. Selecta mi-ar fi spus, pe un ton afectat: „As dori sa verific daca cunosti acea noua viziune despre subiect, pe care eu am citit-o intr-un articol din Whatever Magazine”. La randul lui, Insurgentu mi-ar fi comunicat: „N-am nici o asteptare. Oricum, ideea de curs mi se pare gresita din start!”. As fi notat, prescurtat dar citet, asteptarile celor doi pe flipchart, alaturi de-ale celorlalti. N-as fi-ndraznit sa-i spun Selectei ca Whatever Magazine e o revista mondena pe care n-o folosesc pentru documentare. As fi promis doar ca voi incerca sa dezbat orice idei noi pe parcursul sesiunii. Lui Insurgentu i-as fi replicat cu o gluma stangace: „Tocmai de aceea nu voi sustine o idee de curs, ci chiar un curs cap-coada” Rasete, da, de complezenta, dar suficiente pentru a-mi permite sa trec mai departe.

As fi continuat cu primele capitole. Oprit, din 8 in 8 secunde, de replicile Insurgentului, din paleta: „Am o mica observatie” – „Nu sunt de acord”. „Cu ce?” „Cu aceasta clasificare”, „Cu cifrele romane”, „Cu dispunerea locurilor in sala”, „Cu pervertirea principiilor masonice”, etc, etc. La unele as fi incercat scurte explicatii. La altele as fi promis ca revin in pauza cu lamuriri. Pe unele le-as fi contracarat hatru: „Si dac-ar fi sa gasim o legatura intre intrebarea ta si subiectul nostru, cum am formula-o?” iar pe altele pur si simplu le-as fi ignorat. N-as fi putut insa ignora la nesfarsit clatinatul din cap continuu si dezaprobator al Selectei, cu tot cu coroana de led-uri virtuala. „Ce nu-ti convine?” as fi intrebat-o de frica ca nu cumva sa se dea cu capul de pereti. „Consider aceasta abordare foarte superficiala. Adevaratele principii sunt cu totul altele” „Care?” as fi replicat, inca sigur pe mine. „Ma asteptam sa le cunosti” mi-ar fi tras-o la lingurica. „Ne vom bucura sa ni le impartasesti tu” as fi contraatacat. „Nu, n-are nici un rost” ar fi renuntat ea, privind in jur superior si plin de intelesuri verzi-albastre.

Ar fi urmat un role-play. Selecta nu serveste! Ar fi preferat sa ramana-n spate si sa comenteze critic „Acesta este un scenariu pueril. Nu stiu ce vrei sa demonstrezi cu el.” Lovit din nou sub centura, m-as fi intors spre sala si-as fi zis: „Haideti sa va explic mai intai despre ce este vorba si sa vedem impreuna ce concluzii putem trage din acest scenariu pueril” Insurgentu s-ar fi oferit voluntar. Ar fi vrut rolul de presedinte, croit, cum altfel, sa-i dea o intrepretare proprie, facandu-mi praf scenariul. L-as fi oferit, elegant, altui participant, justificandu-mi decizia: „Hai sa implicam si colegii care n-au avut oportunitatea sa vorbeasca”

Trezit parca la timp dintr-un vis urat, ma intorc din universul meu paralel cu cateva invataminte care ma ajuta sa gestionez eficient Selectele si Insurgentii care ocupa, cand si cand, un scaun in sala mea de curs. Chiar daca mult mai „soft” decat cei evocati mai sus, ei se constituie deseori in piedici serioase in calea atingerii obiectivelor cursului. Iata cum procedez:

1. Ii identific. Nu e deloc greu. Probabil se vor „afirma” singuri inca din primele minute. Statistic, nu sunt multi (foarte rar am intalnit mai mult de unul intr-o grupa de curs), dar stiti proverbul cu maciuca si carul de oale;

2. Ii evaluez. Cine sunt. Ce vor. De ce adopta o astfel de atitudine. Frustrari acumulate, proasta crestere, dispozitie de moment, sunt motivatii diferite ce reclama, de regula, tratamente diferite;

3. Ii convertesc. Ii bag in seama, fara sa monopolizam discutia. Le raspund. Le ridic mingi la fileu. Le dau alternative. Multi dintre ei chiar au ceva de spus. Odata inlaturat apetitul lor pentru conflict, pot deveni buni aliati;
sau, daca nu se poate,

4. Ii neutralizez / izolez. Glume, vagi ironii (nu pun paie pe foc!), amanari de raspunsuri, intoarceri la subiect, uneori chiar ignorare (nu-s mare fan, dar am vazut ca functioneaza).

Ma bazez mult pe doua arme. Prima – sunt mereu bine pregatit si astfel, mult mai greu de dezechilibrat. A doua – sala, restul de participanti. Care de cele mai multe ori au alte interese decat Selectele si Insurgentii. Vor realmente sa invete ceva nou si util. Si vor repudia, fara a fi stimulati, astfel de bruiaje.

Nu ma refer aici la participantii care au obiectii rezonabile si serioase fata de ceea ce se intampla la un curs, si isi fac cunoscuta opinia divergenta. Selectele si Insurgentii nu sunt oi ratacite. Sunt lupi care, lasati liberi, dau iama in mandrete de turma. So pe ei!