Condensator si Mobila STAS

Prima poveste are trei personaje: 1.Lache, prieten si fost coleg de liceu. Rebel, nu prea silitor, foarte inteligent. 2.Profa de fizica. Sobra, rigida, controlata. 3. Condensatorul. Cu doua armaturi, separate de dielectric. Centrul problemei.

Pedepsit pentru exces de locvacitate, Lache e scos la tabla. Si primeste spre rezolvare de la Profa o problema de electrostatica, scoasa din caietul ei de conspecte, de la capitolul „incuietoare”. Avand in centru, stiti deja, un condensator. Pe care Lache, tacticos (atentie, nu-l confundati cu Doru, cel cu adidasii cu toc), il deseneaza pe tabla. Cu armaturi, terminale si linii punctate simbolizand campul electric. „Ei, de desenat ai desenat frumos, acum sa te vedem cum rezolvi problema!” Lache, dupa cateva secunde de gandire, se-apuca si insira trei formule. Legate intre ele, coerente. Face doua inmultiri, o adunare si-o-mpartire si scrie rezultatul: 5 microfarazi. Circumspecta, Profa isi consulta caietul si clatina din cap: „Nu e bine” „Pai de ce, doamna?” intreaba Lache nedumerit. „Nu ai folosit abordarea pe care v-am recomandat-o eu” „Bine, si totusi ce-am gresit?” intreaba Lache cu tupeu. Ezitare lunga. Rasfoit nervos de caiet. Raspuns: „Pai, in primul rand, nu ai desenat armaturile alea destul de lungi!” Stupoare in sala. Cateva zambete, pe furis. Ma laud: si al meu. Meci nedecis. „Treci la loc, si sa nu mai vorbesti ne-ntrebat!” incheie Profa discutia ca-n tren.

A doua poveste n-are personaje. E despre site-ul IKEA. Care include, pe o pagina (nu va dau link-ul, credeti-ma, nu merita) un „Culture-fit Quiz”. Adica, un test de compatibilitate cu cultura lor organizationala. Test asupra caruia mi-au atras atentia, recent, doua persoane. Care mi-au spus ca l-au facut, independent, fireste, si le-a iesit acelasi rezultat: „Looks like you may not be confortable in the IKEA culture”. Intrigat, cu atat mai mult cu cat cei doi au personalitati foarte diferite, l-am facut si eu. De patru ori. Prima data sincer. A doua oara, incercand sa intuiesc raspunsurile asteptate (nu erau, pana la urma, decat zece intrebari). A treia si a patra oara, la misto, selectand aleator optiunile. Invariabil, am primit acel raspuns citat mai sus. Azi dimineata am reluat testul de inca doua ori. Cu doua noi variante de raspunsuri. Si, obsedant, cu acelasi efect. Totusi, statistic, as fi avut sanse semnificative sa „nimeresc” macar un raspuns mediu, de genul „Cu unele ajustari, esti compatibil cu valorile si cultura noastra” Se pare insa ca testul e conceput rigid, cu un numar minimal de variante „corecte” si restul „necastigatoare”. Nu judec politica IKEA de a-si selecta personalul, si nici macar nu stiu daca acest test e inclus in procesul lor de recrutare (poate fi doar un instrument de marketing), dar el mi-a dat apa la moara pentru a pleda o cauza in care cred: flexibilitate.

Am intalnit multi recrutori care aplica orbeste teste-grila, pentru ca asa le-au venit de la headquarter. Sau altii care folosesc in exces seturi fixe de intrebari clasice, dupa care bifeaza sau x-eaza candidatii in functie de perfectiunea cu care recita raspunsul asteptat. De ce? Sunt mai multe explicatii. Una ar fi dorinta nefiltrata de a executa intocmai ordinul primit. Alta ar fi lipsa experientei si incapacitatea de a se transpune in pielea „clientului” proiectului de recrutare. A treia, mai des intalnita, e lipsa de imaginatie si rigiditatea disimulate stangaci sub banner-ul pe care scrie „eficienta”. La fel ca profa mea de fizica din liceu, acesti recrutori pot desconsidera candidati valorosi, doar pentru ca raspunsurile lor nu sunt sablonate conform caietului de conspecte. Si, spre deosebire de doamna profesoara, nici nu sunt nevoiti sa dea justificari de complezenta si sa invoce, hilar, lungimea armaturilor in fata clasei. Vor trimite cel mult, discret, pe e-mail, raspunsul clasic si generic prin care esti anuntat sa-ti vezi de drum.

Sunt de acord, interviul structurat (nu-i o sintagma, e chiar denumirea acestui tip de interviu in literatura de specialitate) are avantajele lui. Prin setul de intrebari fixe pe care le comporta, ne ajuta sa evaluam prestatia candidatilor pe o baza comuna. Sa comparam, altfel spus, mere cu mere. Si sa le depistam, in prima faza, pe cele gaunoase.

Sigur ca daca, prin absurd, la intrebarea „Ce faci in prima zi de lucru?” as include drept optiune de raspuns „Crap capul unui coleg printr-o lovitura scurta, in dunga, cu tastatura de pe birou”, as descalifica pe cei care-o bifeaza. Intr-adevar, e o optiune aberanta, dar am evocat-o pentru a atrage atentia asupra felului cum ne alegem setul de intrebari sau teste si optiunile prestabilite.

In primul rand aceste intrebari si teste ar trebui sa fie relevante. Sa ne ajute sa aflam realmente ceea ce ne intereseaza despre profilul, cunostintele si experienta candidatilor. Accentuez asta pentru ca am intalnit in practica o sumedenie de teste si de seturi de intrebari, nu atat de deplasate ca cea de mai sus, dar mai putin precise ca pistolul cu opt tevi al lui Margelatu.

As mai recomanda ca ele sa fie originale. Pentru ca, daca vom utiliza doar intrebari „fumate” vom risca sa primim, prin rotatie, cele cateva zeci de raspunsuri clasice de prin carti sau de pe site-urile de profil, iar interviul nu isi va atinge scopul. Am mai sugerat asta in articole trecute. As evoca acum doar notoriul exemplu: „Unde te vezi peste 5 ani?” Cine mai baga in seama raspunsul la aceasta intrebare?

In fine, e foarte important ca raspunsurile primite sa nu fie interpretate disociat. Sistemele de punctare sunt utile, dar ele functioneaza doar coroborat cu o evaluare atenta a individualitatii fiecarui candidat, posibila doar printr-o discutie libera, in cadrul unui interviu nestructurat.

Valorile au, in general, forme neregulate. Daca ne intereseaza sa le aducem si sa le fructificam in organizatiile noastre, nu cred ca putem folosi, pentru a le cerne si discerne, site cu gauri mici, identice, patrate. Putem in schimb sa le alegem una cate una, cu migala, din gramada.

2 thoughts on “Condensator si Mobila STAS

  1. came says:

    Am ales mereu si dupa alte critetii, decat cele clasice. Cat despre intrebari originale, always working on it:)

  2. Anonymous says:

    Am facut testul bifand cele mai obediente variante de raspuns si am obtinut un minunat "it may take you some time to adapt to the culture". Mentionez ca la intebarea "ce sunt dupa parerea ta zilele de nastere sarbatorite la servici" am raspuns cu "time better spent working" :))

Comenteaza

Your email address will not be published. Required fields are marked *