Brasov. Dimineata devreme. Soare de august la sfarsit de septembrie. La volan. Kinder Bueno pe post de mic dejun. Google Maps. Business Park. Gasesc usor. Se vede din avion. Ajung. Loc de parcare. Gasesc greu. Nu se vede de la nivelul solului. Actualizati harta!
Cobor din masina. Cu ambalajul mototolit in mana. Privesc in jur. Nici un cos de gunoi. Curat bec. Vine doamna ministru! Nu mai vine. Agenda. Prioritati. Privesc in sus. Banner mare la intrare. 25 de metri patrati, pe putin. Sase figuri cunoscute. Titlu: „Brasov Business Days” Sa intram! Bag ambalajul in portbagaj. E si acum acolo.
Trec de usa rotativa. Hol mare, aglomerat. Du-te, vino. Ma duc. Spre receptie. 5-6 persoane. Zambitoare, amabile. Sar pe mine. Ecuson, mapa, pix, program. 30 de secunde. Merg mai departe. Dau de-o barca. Nu e canoe. E Rowmania. Pour les connaisseurs.
Dau ocol. Atrium larg. Scaune albe, rosii si negre. Doar cele din spate. Cele din fata sunt pline. Multe pline. Si la blugi, si la costum. Mai mult la costum. Asculta, aplauda, asculta, aplauda. Pe cine aplauda? Ma furisez in spate. Ma intorc. Ma uit. Ecran mare de proiectie. Nu se vede bine. Soare mult prin luminator. Deci, nu asta aplauda. Cobor privirea. Baleiez. Cei sase de pe banner. Si multi altii ca ei. Vorbesc pe rand. Gesticuleaza. Explica. Impartasesc. Cu entuziasm. Cu lipici la public. Business. Trenduri. Experiente. Oportunitati locale. Oportunitati globale. Oameni. Resurse. Motivare. Leadership. Vanzari. Marketing. Online. Antreprenoriat. Curaj. Riscuri asumate. Glume sarate. Aplauze meritate. Aplaud si eu.
N-am stare. Workshopul meu e dupa-amiaza. Ma retrag pe lateral. Standuri de prezentare. Ochelari. Nu port. Haine. Am pe mine. Produse traditionale romanesti. Mi-e pofta. Skipped breakfast. Carnati, slana, cascavele. Nimeni la stand. Caut cu privirea. Gasesc. Nene in halat alb, cu coif de bucatar. Sta pe un scaun la margine de rand. Asculta si absoarbe discursurile. Atentie distributiva. Ma zareste. Tasneste. Ma serveste. Fara ceapa, multumesc! Urmeaza sa vorbesc!
Exercitiu de multitasking. Ochii la participanti. Urechile la speakeri. Nasul la branzeturi. Limba la slana. Buricele degetelor pipaie cablul de la lavaliera. Pe sub camasa. Ma inghioldeste mufa. O inghioldesc si eu.
Pauza. Lume in holul mare. Standuri cu carti si
Alti speakeri. Alte discursuri. La fel de buni. La fel de bune. Nu prea mai sunt scaune goale. Au ajuns si intarziatii. Asculta, aplauda, asculta, aplauda. Timpul zboara. Se apropie pranzul. Se pregateste in lateral. Mirosuri imbietoare. Pentru speaker – provocare. Reuseste. Nimeni nu se clinteste. Conferinta se prelungeste. Cu acordul partilor.
In fine, vine. Pauza de masa. Cinci bucatarii. Pe alese. Competitie. Tombola. Imbulzeala controlata. Desert cu ciocolata. Apa acidulata. O beau pe toata. Ma grabesc. Trebuie sa ma pregatesc. Urmez.
Urc spre sala mea. Schimb de decor. Fara luminator. Se vede la proiector. Probe. Memory stick. Laptop. Cravata. Lavaliera. Suvita rebela. Telecomanda. Ma calmez. Ma coordonez cu colegii de microfon. Schimbam ordinea. Intru al doilea. Ma uit in lungul salii. S-a umplut. Ticsita. Oameni interesati. Educati. Pasionati. Colegul se joaca la lumini si la aerul conditionat. Reuseste partial. Cald si penumbra. Ne descurcam. Gata, incepem! Merge bine. Imi vine randul. Vorbesc, gesticulez, interactionez. Ii pun sa faca socoteli. Doar e despre bani! Le iese. Zambesc. Si ei si eu. Intrebari din public. Discutii. Final. Aplauze. Carti de vizita. Respir usurat (parca am mai auzit vorba asta undeva….)
Cobor in atrium. Petrecerea continua. Prezentare de moda. Fotomodele cu picioare lungi. Imi place rochia verde. Bataie pe umar. Ma intorc. Un participant. Aprecieri, multumiri, propunere colaborare. Uit instant de rochia verde.
Sesiune de networking. Ratez. Telefon urgent. Fug la hotel. E-mail. Telefoane. Rezolv si fac un dus.
Seara, masa rotunda. De fapt, cinci mese mari, dreptunghiulare. Ne plimbam printre. Ciocnim discutii. Despre business, educatie, guma de mestecat, filosofie. Leg noi prietenii. Mi-e bine.
Concursuri, tombole, dans. Final apoteotic. Foc de artificii. Superb. Laszlo & Team, jos palaria! Multumesc!
Am comprimat in cateva paragrafe evenimentul de 3 zile, ca sa ajung mai repede la subiect: Voi. Voi, cei cateva sute, unul si unul, care ati considerat important sa investiti bani, timp si energie pentru a participa la acest eveniment. Voi, cei interesati sa aflati mereu lucruri noi, sa va extindeti perspectiva, sa performati mai bine in activitatea pe care o desfasurati, ca angajati sau ca antreprenori. Voi, cei care ne-ati ajutat atat de mult cu opiniile, intrebarile si comentariile voastre, si care ne-ati rasplatit atat de generos cu aplauze. Voi, cei fara de care, cu tot efortul laudabil al organizatorilor, succesul n-ar fi fost posibil. M-am intrebat, la un moment dat, ce va motiveaza. Dupa aceasta conferinta pot spune ca am inteles. Si, de aceea, umil, va multumesc! Si va astept la Bucuresti, la sfarsit de Noiembrie.