Acum, că zăngănitul armelor prin sala de şedinţe şi pe culoare s-a potolit, concursul s-a încheiat, sforile s-au tras, fundurile s-au lins, şeful te-a recomandat, decizia de numire s-a semnat şi noile cărţi de vizită cu înscrisul „manager” s-au dat la tipărit,
Acum, înainte să dai cu flit foştilor tovarăşi de open space şi să-ţi întronezi fesele între braţele mele generoase,
Acum, înainte să afli dacă aluniţa de sub sânul stâng al noii tale secretare are culoarea ciocolatei cu lapte sau a celei amărui,
Acum, la ceas de taină, îţi zic să iei aminte:

– Fă pace-n ţară, sau măcar la tine pe etaj. Adună tot norodul într-o şedinţă informală şi dă-le de ştire că vremea turnirelor interne s-a-ncheiat, rănile vechi s-au vindecat şi-i timpul pentru semănat. Sau betonat. Sau plastifiat. Sau ce faceţi voi mai acătării.

– Trimite iute sol la demisol, la Producţie, cu răvaş către Marele Logofăt că nu-i porţi pică pentru c-a susţinut domn străin. Invită-l la o bere sau la o masă. Priveşte-l ochi în ochi şi vezi în ce ape se scaldă. Dacă-i dispus să facă pace, întinde-i mâna şi pune-l la treabă. Te va servi cu credinţă. Dacă se dă cocoş în continuare, vezi ce-l mână-n luptă. Poate că, pur şi simplu, nu-i place de mustaţa măriei tale. Nu carecumva să ţi-o razi! Trece-l frumuşel, cu Monotype Corsiva în catastif sau in i-pad la vrăjmaşi şi, până ce poţi să-l surghiuneşti, cată să nu mergi seara pe uliţe întunecate.

– Nu-ţi pune străji sau capitonaj la uşă şi jaluzele la fereşti. Deschide-ţi sufletul, urechea şi uşa cancelariei către supuşi. Ascultă-le păsurile cu luare-aminte şi sprijină-i la necaz. Fă-i să înţeleagă că se pot bizui pe tine şi ţine-ţi cu sfinţenie legămintele.

– Nu fii scorţos, nu mă regla prea sus şi nu-ţi purta nările-n vânt. Tratează-i pe toţi, de la vlădică până la opincă, aşa cum ţi-ar plăcea să te trateze ei pe tine dacă ţi-ar fi şefi. Lasă-i să-ţi spună pe numele mic, fără să-ţi fie frică c-ai să le pierzi preţuirea. Adu-ţi aminte că respectul se dobândeşte şi se păstrează prin fapte de arme sau de business, nu se impune.

– Dac-ai ajuns să cârmuieşti, aiasta nu-i pentru că le ştii pe toate. Citeşte prin letopiseţe, doc-uri, xls-uri, mergi la înţeleptul Google şi la mama Wikipedia, ascultă solii, veneticii şi Antena. Numai aşa vei putea să dai porunci drepte şi să-ţi asiguri stima oştii.

– Întreabă-ţi sfetnicii de toate cele, dar deciziile ia-le singur, că la vremea haraciului doar tu vei da socoteală de ele la Înalta Poartă.

– Ia-ţi timp să cumpăneşti, dar nu peste măsură. Aşa cum grăia mai deunăzi trimisul regelui Engliterei, „Better late than never, but better never than too late!” Şi nu fii şovăielnic, că-i semn de slăbiciune.

– Deleagă trebile de rutină către dregători. Întâi şi-ntâi, pentru că de-aia le-ai dat, tu sau predecesorii tăi, dregătoriile, plătite din visteria companiei. Apoi, pentru că, dându-le trebi de făcut şi răspundere pentru ele, îi creşti, îi inveţi, îi încurajezi şi-i motivezi să-ţi stea alături. Şi, mai la urmă, dar nu lipsit de importanţă, pentru că nu e treaba ta să numeri câte fire de păr de cal trebuiesc smulse pentru pensulele cu care se văcsuiesc botinele oştenilor şi nici n-ai să faci mari economii la buget dacă iscăleşti personal pentru fiece peniţă, rolă de scotch sau radieră de care au nevoie grămăticii.

– Dacă ai dregători prea tineri şi n-ai încredere în iscusinţa lor, învaţă-i, pune-le tutore, stai cu geana pe ei de la distanţă dar lasă-i să greşească. Zi-le o vorbă înţeleaptă: „Aveţi voie să faceţi oricâte greşeli, dar niciodată să nu repetaţi aceeaşi greşală!” Numai aşa vor creşte şi te vei putea bizui pe ei.

– Nu te ascunde după sceptru sau după ecranul de la laptop. Mai lasă-mă şi pe mine să respir şi altceva decât gaze filtrate prin tergal şi plimbă-ţi, măcar de două ori pe zi, pântecele prin feudă. Ia-ţi şi zâmbetul cu tine şi-mprăştie-l în jur fără drămuială.

– Nu mă deşela, nu-mi freca în exces spătarul de pereţi şi rolele de mochetă. Nu te lepăda de mine şi nu mă schimba cu unul din piele de rinocer, mai ales acum, în vremuri de restrişte, când galbenii sunt număraţi. Tratează-mă ca pe un demn obiect de inventar până la completa amortizare şi, drept răsplată, îţi voi susţine fundul şi ţi-l voi proteja de morcovi, bocanci sau logofeţi mulţi ani de-aici înainte. Aşa să-mi ajute cadrul meu din inox!