Ce-ţi reproşez? Păi, vreo trei lucruri:
În primul rând, n-ai viziune de ansamblu! Mai sus cu două rânduri sunt convins c-ai strâmbat din nas şi ţi-ai zis că asta nu e treaba ta, ci a patronului sau, cel mult, a directorului general. Ca şi cum nasul tău înfundat, plămânii tăi tabagici sau burdihanu-ţi plin cu musaca ar spune, când ar trebui s-alergi, că nu e treaba lor ci a creierului sau cel mult a picioarelor. De vrei într-adevăr să-ţi poţi face treaba bine şi să înţelegi, bunăoară, de ce ţi se resping prognozele prea scăzute de vânzări sau ideile ambiţioase de şpriţ-building, trebuie să încerci să te pui măcar niţel în pielea şefilor cei mari şi să scrutezi puţin zarea şi afacerea prin ocularul lor. Să nu te uiţi doar la emblema cu trei spiţe sau cu patru cercuri de pe covrigul pe care-l ţin în mână-n drum spre casă, ci şi la nopţile nedormite din preziua semnării unui contract important sau la grijile legate de acoperirea din încasări a bugetului de salarii. Dealtfel, ăsta-i un bun antrenament pentru atunci când, Doamne-ajută, vei fi promovat. Sau vrei să rămâi toată viaţa şefuleţ peste un laptop, cinci agenţi şi trei Logan-uri (că Matizu’ iar e pe butuci)? A, nu eşti la vânzări, eşti la Departament Suport? La „Centru de Cost” cum l-ai auzit zicând pe contabil? Aceeaşi treabă doar că-n loc de agenţi ai referenţi…

În al doilea rând, n-ai competenţe. Da, ştiu, le ai cu Excelu’ şi-ai fost olimpic pe ţară la germană. Mă refer însă la competenţe manageriale. Când ai să înţelegi că leadership nu-nseamnă să faci pe durul cu membrii echipei tale (mai ales cu Toni, că l-ai surprins chat-uind cu fosta ta iubită şi nu l-ai crezut când ţi-a zis că ea l-a agăţat) pentru ca mai apoi să le distribui CD-uri cu speech-uri motivaţionale în engleză, atunci să ridici capul. Când vei descoperi ca procesul de bugetare nu se rezumă la umflat targetele de vânzări de anul trecut cu…..8%, de burtibus, şi scăzut cheltuielile cu 15%, de ordinus şi că primul cuvânt din expresia „educated guess” e mai lung şi mai important decât cel de-al doilea (atât de lung şi de important că e subiect de semestru la facultate), atunci să vii la mine. În fine, când vei afla că alocarea de resurse într-un proiect pe criterii de eficienţă nu-i neaparat să înceapă cu Mimi de la casierie pe care-o pui să măture Agileprin curte, că tot stătea degeaba între 2 şi 4 după-amiaza, atunci mai stăm de vorbă.
De unde să ştii tu toate astea? O să-mi zici că n-aveţi bani pentru training sau n-a fost Popescu convingător când v-a făcut oferta. O să-ţi răspund că pot să-l conving pe Popescu să fie mai convingător, dar dincolo de asta, nu e treaba mea. Poţi să citeşti şi tu un Kindle înainte să adormi, că n-o să-ţi cadă mâna.

A treia observaţie, şi cu asta-nchei, să nu te demoralizez, este că n-ai curaj. Cojones, cum spune irlandezu’. Nu tupeu nesimţit ci acea putere să-ţi asumi decizii. Decizii care în business înseamna mai totdeauna bani. Păi nu vorbirăm, neicuşorule (era să zic „Nicuşorule” da’ se interpretează matematic, independent şi apolitic), aici şi aici, că-i mult mai bine să iei o decizie care nu-i neaparat cea mai bună decât să laşi lucrurile netranşate până se cangrenează? Şi atunci, de ce te bagi sub masă, ascuns între bibliorafturi? Ţi-e frică să nu-ţi superi şeful sau mai degrabă teama de a comite o greşală îţi dă fiori? Oricum ar fi, nu-i a bună. Ce-i drept ştiu că aici mai-marii tăi ar trebui să te educe şi mai ştiu şi că dacă te-ai născut cu spatele încovoiat e greu să ţi-l îndrepţi. Dar nu imposibil!

Până la urmă, ce-am cu tine? Să ştii că nu mi-aş pierde vremea bălăcărindu-te pe blog dacă n-aş fi convins că-ţi va fi de folos. Apoi, ma leg de tine fiindcă-mi pasă. Nu-s dintre cei care opresc necunoscuţi pe stradă ca să le-atragă atenţia că-s descheiaţi la şliţ. Da, sigur te-aş avertiza de mica indecenţă dac-aş vinde pantaloni de trening. Aş face-o însă şi dacă te-aş vedea, frumos pieptănat, cu o floare-n mână, aşteptându-ţi zâna. Sau dacă mi-ai părea a fi citit minim trei cărţi mai groase şi fără poze. Sau dacă ai mutră de om bun. Sau, pur şi simplu, dac-aş vedea că ai potenţial. Văd. Ai. Şi stofă, şi bune intenţii. Foloseşte-le, dară, combinate cu-n dram de voinţă, ca să te pui la punct la cele trei capitole. Iar dacă nu eşti genul autodidact, vino la noi la workshop peste-o săptămână şi-o să-nnodăm firul de unde s-a rupt.

Sursa foto: http://williamteofinancial.blogspot.com