Duminică dimineaţă m-am trezit devreme. M-am spălat, m-am pieptanat, m-am îmbrăcat, m-am…ce mai, toate verbele reflexive aferente programului de dimineaţă. Mi-am făcut apoi băgăjelul pentru 5 zile – varianta minimal-informală – şi am plecat să mă fac deştept. Bine, io cred că sunt deja, că altfel nu percutam la newsletter-ul lor şi nici nu mă învoiau ai mei de la muncă o săptămână întreagă. Da’ ceva-ceva loc de expansiune pentru competenţele manageriale tot s-o mai găsi în a mea cutie craniană, aşa că hai să mă duc să-l valorific.

Cele câteva ore de şofat nu m-au speriat, că-s fiul asfaltului şi ştiu mai toate locurile de radar. Ceaţa din Ţara Bârsei s-a prelungit până la destinaţie, punându-mi la încercare abilităţile de orientare în teren „Freestyle” (GPS-ul de pe maşină e-n flamandă şi oricum n-are hărţile actualizate). În fine, după două încercări şi-un indicator ratat, am localizat destinaţia. Am parcat, am intrat. Semiîntuneric. Cât pe ce să dau cap în cap cu domnu’ Ghenea. A, nu e el, e un roll-up cu poza lui. Mare, alături de celălalt…Ionescu, parcă.

Evit roll-up-ul la mustaţă (nu, n-am nustaţă, da’ aşa vine vorba) şi ajung la recepţie. Penumbră şi linişte. Tropăi, ca să sparg liniştea. De după colţ îmi răspunde alt tropăit. Nu e ecoul, e cineva de-ai casei. Îmi dă „Buna seara” cu o voce fără şanse la „Românii au talent”, mă încercuieşte pe o listă şi îmi pune în braţe un biblioraft peste care aşază, cireaşă albă pe tort roşu, cartela de acces în cameră. „Masa e la opt, in restaurant” îmi aruncă peste umăr şi dispare, lăsându-mă în grija efigiilor lui Ghenea şi Ionescu de pe roll-up. Parcă nu Ionescu…

Cu geanta într-o mână şi cu biblioraftul în cealaltă am urcat un etaj, am traversat holul cu masa de biliard, am apropiat cartela de uşă cu ultimele puteri şi ne-am prăvălit tustrei în pat în următoarea ordine: biblioraft, eu, geanta. După zece minute de zăcut cu burta pe carte m-am recules şi am coborât în restaurant. Am băgat o porţie mare de friptură cu cartofi, una şi mai mare de networking cu alţi învăţăcei sosiţi pe înserat, ca şi mine, una mică de ţuică fiartă şi m-am declarat, în fine, pregătit pentru cele ce vor fi urmat.  

Şi pentru că nu mă pricep la scris şi n-am chef să mă prindeţi cu vreo greşeală de gramatică, voi rezuma cele cinci zile de curs intensiv şi simulare de business la cele câteva învăţăminte însuşite. Pe scurt, am aflat că:

După ce am terminat de aflat toate aceste lucruri, i-am pus pe Dragoş şi pe Marius (ne tutuim acum, desigur!) să stea pe vine şi am facut poza de mai sus. Dacă nu mă vedeţi în ea, e pentru că sunt disimulat, câte puţin, în fiecare dintre cei 19 participanţi ai primei ediţii BusinessDrive